„Ultima noapte de dragoste”: ce știm despre Ela și ce presupune Ștefan?

Mock-up: Ultima noapte de dragoste: ce știm despre Ela și ce presupune Ștefan?

O femeie schimbă locul la masă. Pentru ceilalți poate fi o preferință de moment. Pentru soțul ei, mutarea pare să confirme că întreaga lor viață în doi se destramă. Cum ajunge un gest atât de mic să poarte o asemenea greutate?

Excursia la Odobești din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” oferă un răspuns tulburător. Camil Petrescu ne lasă să urmărim gesturile Elei prin conștiința lui Ștefan Gheorghidiu, soțul și naratorul ei. Avem acces larg la suferința lui, dar unul mult mai limitat la intențiile ei. Tocmai această diferență face lectura atât de intensă.

Cine vede și cine hotărăște sensul?

Ștefan povestește la persoana întâi. Observă, își amintește, compară și trage concluzii, adesea în aceeași frază. Cititorul poate trece aproape fără să simtă de la un lucru petrecut în fața lui la semnificația pe care naratorul i-o atribuie.

De aceea, întrebarea utilă nu este doar dacă îl credem. Mai întâi merită să vedem ce fel de informație primim. Când relatează că Ela se așază lângă G., descrie o poziție la masă. Când deduce de aici intenția de a forma un cuplu cu acesta, propune o explicație. Nici descrierea nu vine din afara perspectivei lui, însă distanța dintre gest și concluzie rămâne esențială.

În automobil încap trei oameni, dar nu și vechiul „noi”

Pregătirile excursiei sunt deja încărcate de tensiune. În relatarea lui Ștefan, Ela intervine în distribuirea locurilor pentru ca G. să călătorească în aceeași mașină. În cele din urmă, ea se află între cei doi bărbați.

Pentru Ștefan, drumul amintește de ieșirile în care apropierea de soție părea să organizeze întreaga experiență. Acum o urmărește vorbind cu altcineva și începe să se simtă el însuși în plus. Pe dinafară, se arată excesiv de politicos și discută despre vreme. Pe dinăuntru, fiecare exclamație a Elei capătă un destinatar și un înțeles ascuns. Contrastul dintre conversația banală și monologul dureros ține scena încordată.

Ramurile înflorite și sensul adăugat unei atingeri

O pană oprește automobilele. Ela vrea ramuri dintr-un măr înflorit, iar G. o însoțește, o fotografiază și o sprijină când urcă înapoi spre șosea. Ștefan urmărește scena de sus.

Putem identifica acțiunile relatate: coborârea spre pom, fotografia, ajutorul la urcare. Ceea ce simte Ela în acele clipe ajunge însă la noi prin lectura soțului. El vede în apropierea fizică plăcere și complicitate. Textul face foarte convingătoare intensitatea acestei percepții; nu ne oferă, în aceeași clipă, și mărturia interioară a Elei. Cititorul simte astfel cât de greu îi este lui Ștefan să lase un gest fără explicație.

O farfurie devine un obiect al memoriei

La prânzul luat în Râmnicu-Sărat, Ela propune mutarea grupului la altă masă și ajunge lângă G. Apoi gustă din mâncarea lui. Pentru Ștefan, acest gest are o istorie precisă: făcea parte din intimitatea căsniciei lor și îi aducea bucurie chiar când era bolnav.

Aici putem înțelege rana fără să transformăm interpretarea într-un verdict. El simte că un semn privat, pe care îl credea rezervat relației lor, circulă acum în afara ei. Mâncarea contează mai puțin decât amintirea atașată gestului. În timp ce se străduiește să zâmbească, Ștefan urmărește și posibila reacție a celorlalți: durerea se amestecă cu teama de a deveni spectacol.

Două întâmplări care complică explicația

La Odobești, Ștefan încearcă să audă conversația pe care Ela o urmărește cu atenție. G. îi explică diferențe dintre motoarele automobilelor franceze și americane. Subiectul este tehnic; naratorul își amintește însă că ea ascultase cândva, pentru el, matematici complicate. Până și un motor poate reactiva comparația cu trecutul.

Altădată, G. nu îi toarnă vin unei femei care îl roagă. Ela intervine, apoi se ridică și servește ea însăși paharul. Ștefan recunoaște aici bunătatea soției din vremurile fericite. Imediat, tot el citește gestul ca pe siguranța unei femei preferate. O faptă care ar putea tulbura suspiciunea este integrată într-o explicație care o păstrează.

Cum citim fără să dăm sentința prea repede?

Merită să urmărim scena pe două coloane imaginare: ce relatează Ștefan că s-a întâmplat și ce crede că înseamnă. Între ele intră amintirile, orgoliul, dorința de exclusivitate și frica de pierdere.

Exercițiul nu o declară nevinovată pe Ela și nici nu anulează durerea lui. Ne ajută să rezistăm unei certitudini pe care perspectiva romanului nu ne-o oferă. În aceste pagini, apropierea de un personaj înseamnă să-i cunoaștem foarte bine neliniștea, fără să cunoaștem la fel de bine adevărul tuturor celorlalți.

Cartea „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, poate fi comandată pe Bestseller.ro și Bestseller.md.

Repere pentru context

Romanul a apărut în două volume în 1930. Prezentarea expoziției Camil Petrescu – 130, organizate de Muzeul Național al Literaturii Române în 2024, oferă repere despre manuscrisele, însemnările și corespondența autorului.

Postarea urmatoare Postarea anterioara

Suport clienți

info@bestseller.ro

Compara produse

Trebuie să mai adaugi cel puțin un produs pentru a compara produse.

A fost adăugat în wishlist!

A fost șters din wishlist!