
Unele întâmplări din copilărie rămân în memorie printr-un miros, un gust sau o propoziție auzită la poartă. În „Griliaj” de Valeriu Munteanu, promisiunea a patru sute de grame de bomboane ajunge să umple întreaga lume a unui băiat. Pentru un adult, cantitatea poate părea un amănunt. Pentru copil, ea are greutatea unui eveniment pe care îl așteaptă cu tot trupul.
Autorul prezintă povestirea din seria Amintiri din URSS ca pe o evocare a propriei copilării la Floreni. Textul ne lasă să intrăm în această lume printr-o curte deschisă, câteva treburi gospodărești și apariția neașteptată a unui animal. De aici începe o mică încercare morală, spusă cu umor și cu multă atenție la felul în care gândește un copil.
Curtea în care fiecare are ceva de făcut
În debut, părinții sunt la serviciu, fratele mai mare muncește în grădină, iar cel mic este la grădiniță. Băiatul rămas acasă are o listă lungă de treburi: aduce apă, îngrijește animalele, mătură și ajută la pregătirea gospodăriei. Aceste lucruri sunt povestite firesc, din interiorul unei vieți în care contribuția copilului contează.
Detaliul apei cărate de la fântână revine și îi dă zilei o măsură concretă. Pentru cititorii de astăzi, poate fi un bun început de conversație: ce însemna să pregătești apa necesară unei familii înainte de a te putea gândi la joacă? Povestirea oferă situația, iar comparația cu viața de acum poate veni după lectură, fără să transforme fiecare pagină într-o lecție.
O hotărâre luată fără ajutorul adulților
Un porcușor intră pe poartă, iar băiatul îl adăpostește și îl hrănește. Imaginația pornește imediat înaintea faptelor. El vede deja mesele viitoare și bucuria familiei pentru acest câștig neașteptat. Cititorul urmărește cu un zâmbet rapiditatea cu care un animal rătăcit devine, în mintea copilului, o întreagă sărbătoare.
Când apare femeia care îl caută, băiatul trebuie să decidă singur ce spune. Nu are un părinte lângă el care să-i ofere răspunsul potrivit. Textul ne arată și tentația de a păstra porcul, și clipa în care renunță la ea. Tocmai prezența acestei ezitări face alegerea interesantă: cititorul vede ce îi este greu să lase din mână.
Cinstea nu apare astfel ca o etichetă pusă dinainte pe personaj. Se vede într-o situație în care adevărul îl costă ceva, chiar dacă acel ceva există încă numai în imaginație. Este unul dintre motivele pentru care scena poate fi discutată cu un copil fără a-i cere imediat un răspuns „corect”.
O cantitate exactă pentru o bucurie imensă
Răsplata promisă schimbă direcția visării. Acum băiatul nu se mai gândește la mesele familiei, ci la bomboanele rare. Textul le descrie prin arahide, zahăr caramelizat și ciocolată, apoi arată cât de puține ocazii avea copilul să le primească. Valoarea lor se construiește din raritate și din așteptare.
Urmează una dintre cele mai vii secvențe ale povestirii: băiatul își imaginează, pas cu pas, drumul femeii spre casă și pregătirile pe care aceasta le-ar putea face înainte de a reveni. Fiecare minut primește o explicație. Mintea încearcă să umple distanța dintre promisiune și împlinirea ei, iar cititorul recunoaște mecanismul chiar dacă nu a așteptat niciodată aceleași bomboane.
Umorul păstrează seriozitatea copilului
Comicul vine adesea din disproporție: calcule uriașe pentru o pungă de dulciuri, griji despre cine ar putea opri femeia pe drum, atenția încordată la fiecare apariție după colț. Pentru băiat, toate acestea sunt perfect serioase. Povestitorul adult lasă cititorul să zâmbească fără să-i anuleze emoția.
Și limbajul contribuie la apropiere. Cuvintele gospodăriei, numele vecinilor și obiectele mici dau consistență locului. Ediția explică în note termeni care ar putea fi necunoscuți unui cititor tânăr. Îi putem descoperi în ritmul poveștii, ca pe lucrurile aflate într-o casă în care intrăm pentru prima dată.
O amintire cu mai multe straturi
Viața satului cuprinde apropiere între vecini, muncă și lipsuri. Într-un pasaj, imaginile progresului sovietic văzute la televizor sunt puse alături de efortul zilnic de a aduce apă. Contrastul deschide o perspectivă critică asupra epocii, fără să întrerupă firul întâmplării. Afecțiunea pentru copilărie și observația socială pot exista în aceeași pagină.
Merită lăsat finalul să vină în timpul lecturii. După el, o întrebare bună pentru copii și adulți ar fi: ce cântărește mai mult într-o promisiune, ceea ce ai spus sau timpul în care celălalt te așteaptă? „Griliaj” face această întrebare memorabilă printr-o poveste mică, foarte concretă, în care bucuria are un gust și așteptarea are un drum.
Cartea „Griliaj” - Valeriu Munteanu. Seria „Amintiri din URSS” poate fi comandată pe Bestseller.ro și Bestseller.md.
Repere pentru context
Lectură bazată pe ediția în limba română a povestirii, din seria Amintiri din URSS. Contextul despre autor și ediție poate fi consultat în paginile cărții de mai sus.