Pe o copertă apare anul 1884. În descriere întâlnești „ediție princeps”, apoi „facsimil”. În fișa produsului vezi un an recent. Nu este obligatoriu o contradicție: aceste informații pot descrie lucruri diferite. Ca să alegi în cunoștință de cauză, merită să separi ediția istorică de exemplarul pe care îl cumperi astăzi.
Un exemplu potrivit este Poesii de Mihai Eminescu. Volumul ne invită să descoperim nu doar textele, ci și felul în care ele au ajuns la cititor într-o anumită epocă.
Ce înseamnă „ediție princeps”?
În sens bibliografic, ediția princeps este prima ediție tipărită a unei opere. Termenul se referă la locul acelei ediții în istoria publicării. Nu înseamnă automat că orice volum care îi reproduce aspectul este un exemplar tipărit atunci.
Un exemplar original al ediției din 1884 este un obiect istoric produs în acea perioadă. O reproducere contemporană a aceleiași ediții este o carte realizată ulterior, chiar dacă păstrează titlul, anul și alte elemente de pe paginile reproduse. De aceea, expresia „reproducere a ediției princeps” este mai precisă decât simplul „original din 1884” atunci când discutăm despre o carte nouă.
Ce este un facsimil?
Un facsimil urmărește reproducerea fidelă a înfățișării unui document sau a unei ediții. În cazul unei cărți, interesul se mută și asupra paginii: așezarea textului, caracterele tipografice, ortografia și elementele grafice. Nu este suficient să avem aceleași poezii culese într-un font actual pentru a descrie rezultatul drept o reproducere a aspectului original.
Facsimilul și ediția princeps nu sunt sinonime. Primul termen descrie reproducerea, al doilea identifică prima ediție. Poți avea un facsimil al unei ediții princeps, dar și al unei ediții ulterioare. Iar fidelitatea paginilor nu înseamnă neapărat că hârtia, dimensiunile sau legătura sunt identice cu cele ale exemplarului istoric.
Poesii: de ce apar 1883 și 1884?
Bibliografia românească modernă a Bibliotecii Academiei Române înregistrează prima ediție a volumului Poesii, de Mihail Eminescu, la Editura Librăriei Socecu & Comp., București, cu anul 1884 și prefața lui Titu Maiorescu. Aceeași înregistrare precizează că prefața este datată decembrie 1883.
Aceste două repere nu trebuie amestecate: unul este anul bibliografic al ediției, celălalt data prefaței. Identificarea drept ediție princeps și prefața datată decembrie 1883 apar și în catalogul digital al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Pentru cititor, este un bun exercițiu de atenție la ce anume datează fiecare mențiune.
Ce găsești în ediția disponibilă la Bestseller?
Poesii. Ediția Princeps 1884, disponibilă în catalogul Bestseller, este prezentată ca o reproducere facsimilată contemporană a ediției istorice. Nu este un exemplar original tipărit în 1884. Această distincție contează atât dacă o alegi pentru tine, cât și dacă o oferi cadou.
Interesul unei asemenea reproduceri este apropierea de forma istorică a lecturii: cum arată pagina, cum este scris un cuvânt, ce întâlnești înainte de prima poezie. Pentru caracteristicile materiale ale volumului comercial, consultă fișa produsului. Nu deduce hârtia sau metoda de legare doar din aspectul unei fotografii.
Cum alegi între facsimil și o ediție actuală?
Pornește de la scop. Dacă vrei să explorezi aspectul unei ediții vechi, un facsimil poate fi alegerea potrivită. Dacă ai nevoie de explicații, note sau ortografie modernizată, verifică explicit ce oferă ediția respectivă. Nici titlul, nici o copertă elegantă nu garantează existența unui aparat critic.
Pentru un cadou, explică pe scurt ce reprezintă cartea: o întâlnire cu forma unei ediții istorice, printr-o reproducere nouă. Dacă urmărești achiziția unui exemplar de epocă, intri într-o altă categorie de obiecte, unde proveniența, autenticitatea și starea exemplarului trebuie verificate separat. Nu confunda cele două alegeri și nu presupune o valoare de investiție.
Un mod de a citi și pagina
Începe cu pagina de titlu și cu prefața, apoi alege o poezie pe care o cunoști. Observă spațiile, semnele și ortografia. Dacă ai alături o ediție recentă, compară felul în care este prezentat același text, fără să presupui că fiecare diferență tipografică exprimă o intenție a poetului.
Lectura poate deveni astfel și o întâlnire cu istoria cărții. Nu trebuie să fii colecționar pentru a te bucura de ea. Ajunge curiozitatea de a vedea ce se schimbă, și ce rămâne, atunci când un text trece dintr-o epocă în alta.
Tu ce cauți mai întâi într-o ediție: confortul lecturii, explicațiile sau apropierea de forma istorică?
