„Breakfast at Tiffany’s”: cum construiești un personaj din amintirile celorlalți

Mock-up: Breakfast at Tiffany’s, ediția Bestseller în engleză

Holly Golightly nu apare imediat în „Breakfast at Tiffany’s” de Truman Capote. Mai întâi intrăm într-o cameră închiriată, destul de întunecoasă și deloc spectaculoasă. Pentru narator, însă, cheia ei are o valoare enormă. Este primul lui apartament din New York, locul în care își ține cărțile și creioanele și în care speră să devină scriitor.

Acest început contează. Înainte să ne spună cine era Holly, naratorul ne arată cine era el când a cunoscut-o. Povestea ei va ajunge la noi prin memoria unui om cu propriile dorințe, atașamente și întrebări. Dacă urmărim această distanță, personajul devine mai interesant decât un portret strălucitor al vieții mondene.

Telefonul care redeschide trecutul

Amintirile sunt puse în mișcare de un apel al lui Joe Bell, proprietarul unui bar din cartier. El și naratorul nu au fost prieteni foarte apropiați în afara legăturii cu Holly. Când Joe îl cheamă, emoția din voce este suficientă pentru ca naratorul să bănuiască subiectul și să plece prin ploaie, imaginându-și că ar putea să o revadă.

În bar îl așteaptă însă niște fotografii. În ele apare o sculptură din lemn care seamănă cu Holly. Joe a primit și o poveste despre originea ei, transmisă de altcineva. Așadar, cititorul se află în fața mai multor trepte: un obiect, fotografia obiectului, relatarea unui martor și felul în care două persoane interpretează totul.

Joe este mult mai sigur decât naratorul că asemănarea spune ceva precis despre Holly. Diferența dintre ei face scena vie. O informație neclară poate deveni convingătoare când vrem foarte mult să regăsim pe cineva. Capote ne permite să vedem această dorință fără să transforme presupunerea personajului într-un fapt confirmat.

Ce ne spun amintirile despre cel care le păstrează

Joe mărturisește că o caută cu privirea pe străzile orașului. Recunoaște frânturi din ea în trecătoare, dar niciuna nu este Holly. În același timp, barul său are propriile detalii atent păstrate: oglinzi, fotografii sportive și flori proaspete pe care le aranjează singur. Omul aparent greu de abordat se dovedește capabil de o grijă discretă.

Portretul lui Holly se construiește astfel împreună cu portretul celor cărora le lipsește. Naratorul îl poate înțelege greșit pe Joe, iar Joe poate transforma speranța într-o certitudine. Niciunul nu deține singur povestea întreagă. Pentru cititor, această limită este un motiv de atenție, nu un defect care trebuie reparat printr-o explicație rapidă.

Două feluri de a avea o cheie

Întors la clădirea în care locuiseră, naratorul își amintește cartea de vizită a lui Holly de la cutia poștală. Lângă nume, ea se prezenta ca fiind în călătorie. Formula pare nepotrivită pentru un obiect care ar trebui să arate tocmai unde poate fi găsit cineva. Holly are o adresă, dar își păstrează imaginea unei persoane aflate mereu în trecere.

Apoi o auzim cerând să i se deschidă ușa, pentru că și-a pierdut cheia. Repetarea situației îi trezește pe vecini și ajunge să facă parte din relația ei cu naratorul. Cheia pe care el o păstrează cu bucurie în buzunar este, pentru ea, un obiect care dispare mereu. Putem citi contrastul ca pe o diferență între dorința de a avea un loc al tău și dificultatea de a rămâne legat de unul.

Ar fi totuși grăbit să facem din acest detaliu o explicație completă a personajului. Holly îi solicită pe ceilalți, îi farmecă și îi incomodează. Scena de pe scară o lasă să fie toate acestea deodată, înainte ca cititorul să decidă dacă o place.

Un loc sigur, povestit din interior

Mai târziu, vorbind despre pisica fără nume, Holly explică de ce nu vrea să considere că îi aparține. Nu a găsit încă locul în care ea și lucrurile să poată rămâne împreună. În aceeași conversație, descrie liniștea pe care o simte la Tiffany’s atunci când o cuprinde o teamă fără cauză limpede.

Astfel, magazinul capătă în poveste un sens mai intim decât cel al luxului. Pentru Holly este imaginea unui adăpost posibil. Aceasta este percepția personajului, nu o soluție generală pentru neliniște. Cititorul poate observa cum discursul ei despre independență coexistă cu dorința unui loc în care să se simtă în siguranță.

Ediția disponibilă este în limba engleză. La lectură, merită urmărit când vorbește Holly și când vorbesc ceilalți despre ea. Ce au văzut direct? Ce își amintesc? Ce speră să fie adevărat? Din aceste diferențe se formează apropierea de un personaj care rămâne, în parte, necunoscut chiar și celor care îl iubesc.

Cartea „Breakfast at Tiffany’s” de Truman Capote, poate fi comandată în ediția în limba engleză pe Bestseller.ro și Bestseller.md.

Postarea urmatoare Postarea anterioara

Suport clienți

info@bestseller.ro

Compara produse

Trebuie să mai adaugi cel puțin un produs pentru a compara produse.

A fost adăugat în wishlist!

A fost șters din wishlist!