obiceiurile inimii?
pierderile și regăsirile
de tine

poate m-aui uitat
poate n-ai știut
poate a fost luni
poate te-a durut
poate a plouat
poate am uitat
cum să mai visez
de când ai plecat

tu nu știi că
moleculele din sângele meu
au luat forma inimii tale

dorul de tine
mă face să mă întorc
în inima ta
și să ascult
cum se trăiește fără
mine 

nu mi-ai mai scris
                       am așteptat să se schimbe soarele
să plângă un fluture
                       un piersic sălbatic
sau măcar cocoșul pământului
                       am privit în fântână
până mi-a trecut setea de tine
        doar clopotul inimii mele bătea
din adâncul fântânii
                               a tine 

ne-am putea vedea la noapte
să-ți
        pictez
                  stele
                          pe
                               spate!

de-atâta tu
se trece luna
ți trec și eu
în urma ei
întotdeauna
să mă consum
de tot
de tine
să uit că te-am iubit
când s-au legat în cer
destine

spune-mi
dragostea mea
dacă te uit
tu mă vei uita?

unde se duc fluturii?
când nu mai zbor?
unde să te caut
cum să te implor
să mai pleci o dată
să mă părăsești
să-ți întorc plecarea
când tu nu mai ești?
să mă strigi străină
să-mi blestemi chemarea
cine-a fost de vină
zborul sau uitarea?

nimic tulburător
decât buzele noastre
rostind cuvântul dor

ți-am simțit lipsa
       până am început
              să-mi lipsesc
                       și eu

am pornit pe urmele lunii
      și traversând calea lactee
            mi te-ai ivit în vid femeie

nu am știut nici ce să-ți spun
      nici cum să te privesc
            ți se zbătea lumina pe trupul îngeresc

am înțeles atunci
      că tu ești miez de stea
            am strălucit a tine și-ai dvenit a mea

          iubindu-te
          am ajuns
     la marginea lumii
            de aici
  se vede cel mai bine
            lipsa ta

uită-mă
dar nu-mi da pace
ține-mi inima pe ace

n-ai tu ideee
   ce dor de tine
       mi se va face
           până mâine

   o să-ți repet
       în gând
       numele
  până vor începe
      să-i ardă
           l
           i
           t
           e
           r
           e
           l
           e

                    te-aș chema
     să-mi stai sub pleoape
  să te-ntinzi așa pe spate
să îmi cazi goală-n privire
   să-nchid ochii în neștire
    te-aș lăsa să-mi cazi în
                             suflet
        cum cade din cer un
                             tunet
     să tresar și să mă tem
 să te-alung și să te chem
                   ca pe-o rugă
                ca pe-un semn
      lacrimă de untdelemn