În umbra pașilor tăi

Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.

Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?

Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.

 Citate din romanul „În umbra pașilor tăi” de Vitali Cipileaga

„Poți schimba un om, iubindu-l.”

„Trăiește cu intensitate trecutul. Și înțelege, gândindu-te la ea, că nu suferi după o femeie. Suferi după o amintire comună, după acel vis neîmplinit. Și atunci, oare o iubești cu adevărat sau iubești visul?”  

„Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei sa rămâi, provoci ambilor suferință.”

„Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar...”

„Fericirea însăși e temporară, aproape că nu există. La ce bun atunci să nu te bucuri astăzi de ea?”

„Odată și odată istoria comună a doi oameni se va stinge. Și nu contează când, dar cum. Plecând pe ușa din față, vei lăsa în urmă zâmbetul celuilalt, sub care se va ascunde o durere imensă. Plecând ca un laș, vei trăi o victorie de moment. Dar, în scurt timp, regretele vor bate la ușa ta. Și numai atunci când nu pleci, dar nici nu vrei să rămâi, provoci ambilor suferință. Rănești un om, și chiar dacă celălalt se va răzbuna plecând, vei ști că rana voastră nu se va închide niciodată. Trăiește fericirea, Theodor. Luptă pentru o speranță comună.”

„Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui — ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces.”

„Uneori ai nevoie de doar un minut, un amărât de minut din viața ta ca să schimbi totul. Și atunci, folosește acest minut ca să explici unui om că-l iubești. Sau cel puțin că ești în stare să ții la el.”

„Îi plăceau femeile nu doar senzuale, ci și armonioase, grațioase, un pic timide, femeile-floare, cele care se deschideau lent și tremurând, cele ale căror manifestări nu-ți permiteai să le ratezi, pentru că de fiecare dată îți ofereau un deliciu vicios de apetisant. Așa era Paula... i-ar fi sorbit fiecare mișcare și i-ar fi prins cu buzele fiecare zâmbet sau rid de expresie, i-ar fi contemplat la nesfârșit mișcările dezinvolte și frivole, totuși atât de feminine și fine.”

„Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai este un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire.”  

„Afecțiunea este o nevoie primară. În această ecuație complicată şi duală, de cerere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul.”

„Am fost și eu secătuită de puteri. Am crezut că nu mai am nicio cale de ieșire. Plângeam, crezând că așa puteam arăta lumii întregi cât de tristă sunt. Dar mai târziu am înțeles că nu plângi pentru că ești trist. De multe ori lacrimile noastre nu au nimic în comun cu tristețea. Plângi pentru că te aștepți să fie mai frumoasă acea despărțire și mai frumoasă acea dragoste. Poate cea mai frumoasă dragoste.”

„Apropo, să știi că prezența ta e o terapie pentru sufletul meu. M-ai făcut să mă văd prin oglinda curată și cristalină a ochilor tăi și pentru prima dată, după mult timp, m-am acceptat.”  

„Dacă am avea intenția să cunoaștem omul în adevărata lui lumină, ne-ar fi rușine să mințim, să fim falși sau ipocriți. Am lăsa deoparte argumentele convingătoare care să ne pună într-o situație superioară celuilalt.”

„O ciudată senzație îți umple întreg corpul în momentul în care știi că cineva te iubește. Te simți responsabil de sentimentele celuilalt, de felul în care își trăiește viața, de zâmbetul și de ochii săi triști. Vrei să atașezi o parte din tine de spiritul lui, acea parte să-i intre sub carne, să-i urmărească fiecare mișcare și fiecare gest.”

„Oamenii au emoții pe care niciodată nu le vor transforma în stări, pentru că le este teamă de consecințe. Oamenii vor încerca să camufleze sentimente cărora nu le pot da de capăt. Teama este flagelul înfrângerii, sursa neîncrederii. Ajută-mă să nu mă mai tem. Ajută-mă să-ți spun totul. Simt că nu mai pot păstra atâtea secrete.”

„Poate era timpul să încerce să facă pace între trecut și prezent. Cum? Încă nu știa. Dar era convins că prezentul merită o șansă.”  

„Mi-e dor de tine. Atât cât erai.”

Comandă Pachetul Promoțional cu 3 cărți de Vitali Cipileaga la 45% Reducere:

Despre autorul Vitali Cipileaga

Vitali Cipileaga este fondatorul www.devorbacutine.eu, o pagină web despre oameni, motivație și relații. A debutat cu „De vorbă cu Emma”, o carte de reflecții despre dragoste și viață, ce a cucerit inimile a zeci de mii de cititori. Este căsătorit și are un copil. „În umbra pașilor tăi” este primul său roman. În 2018 a apărut al doilea său roman „Portocalele verzi”