BINE

Fragmente din cartea „BINE” de Igor Guzun

Pâine de la iepure

A existat în copilăria noastră un produs atât de minunat, încât îl ținem minte savoarea și acum, peste atâtea decenii. Pâinea de iepure. Ce gustoasă! Ce aromată! Ce așteptată era această pâine de la iepure. Era mâncată mereu cu poftă, niciodată tăiată cu cuțitul, ci numaidecât ruptă, ca să rămână în palmă cât mai multe fârâmituri. Să le ducem la gură și pe acestea, după ce mâncam întreaga bucată de pâine. A fost brandul cel mai iubit al copilăriei noastre.

Și ce păcat că furnizorii acestui produs - părinții noștri - au îmbătrânit sau au plecat la cele veșnice! Și de ce oare, atunci când le aducem copiilor noștri câte o pâine și le spunem că e de la iepure, ne privesc nedumeriți și nu ne cred? Sau, mai bine zis, ne cred. Ne cred un pic ciudați. Magia nu mai funcționează. Ori pâinile de astăzi, ori copii noștri sunt din alt aluat.

Gol!

Ah, de atâtea ori am exclamat cu bucurie „Gol!”, atunci când echipa favorită și la bine, și la greu - România - marca un gol. Și, vai, am plâns la golul cel mai dureros din viață. Golul de părinți.

Cartea este o poartă

Cartea este o poartă. O poartă cu ei oamenii în geantă, în smartphone, în mașină, în valiză... Ca să ajungă mai departe.

Recenzii la cartea „BINE” de Igor Guzun

Cuvinte blânde, cuvinte frumoase, potrivite unui scriitor de inimă. M-au întors pe dos și m-au făcut curat. Citibile și citabile. Dar se știe că acolo unde deja e „Bine” rămâne loc și pentru un sequel: „Mai bine.” — Sorin Hadârcă, scriitor

„Binele pierdut, binele care a fost, binele care e departe, binele care a rămas în copilărie, în adolescență, în tinerețe, binele care a rămas în casa unde ne-am născut, binele, care a rămas în vorbele pe care ni le spuneau părinții, binele pe care-l vedeam în ochii prietenilor, binele pe care-l detectam în frumusețea din jur, ei bine, BINELE acesta nu a dispărut cu totul, el continuă să existe în amintirile noastre, în noi, în sufletul nostru, el poate fi redescoperit așa cum poți să redescoperi un fir de apă, doar trebuie să sapi un pic mai adânc și poți să dai de el.

Odată făcut, binele rămâne undeva înăuntru nostru, și într-o bună zi o să-l descoperim din nou și și o să descoperim cu această ocazie că nu suntem niște oameni singuri, că avem un trecut, că am avut o copilărie frumoase, niște părinți minunați, niște fii și fiice grozavi, niște prieteni deosebiți, că am trăit niște întâmplări foarte frumoase, rare. Binele nu dispare. Binele e ceea ce ne face să fim ceea ce suntem azi.

Spune-mi ce bine ai făcut ca să-ți spun cine ești. Binele e substanța noastră. Binele e ceea ce ne leagă de ceilalți și de noi înșine. Binele e poezia. Poezia e legătura noastră cu ceilalți. Binele e poezie, iar poezia mai înseamnă și iertare, milă, afecțiune, dragoste. Toate aceste lucruri le-am văzut în cartea lui Igor Guzun, BINE, o carte profund creștină, după părerea mea, care pune în centrul ei omul. Omul Igor Guzun. Omul - cititorul ei. Omul în general. Omul bun. E o pledoarie pentru a ne privi mai des în oglindă și a căuta în noi înșine frumusețea lumii în care trăim. O carte foarte frumoasă, plină de poezie.” — Dumitru Crudu, scriitor

Despre autorul Igor Guzun

Igor Guzun (n. 1968) este scriitor, editor şi director al Agenţiei „URMA ta”. Primii 10 ani de jurnalism şi apoi următorii 10 de profesorat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării s-au sedimentat în mai multe cărţi şi manuale la care Igor Guzun este autor şi co-autor: „Un ziar în şapte zile” (2007), „Jurnalismul în situaţii de criză” (2010) sau „Interpretarea datelor statistice în jurnalism” (2013).

Prima sa carte „De azi într-o săptămână” a apărut în 1997, iar cea mai recentă – „LA BLOG” – este publicată împreună cu Sergiu Bezniţchi, în 2014. Este autor al textului pentru hit-ul formaţiei „FurioSnails” „Oameni şi locuri dragi” (2011).

Împreună cu echipa sa de la „URMA ta” a lansat, în 2012, portalul www.stiripozitive.eu.